Minciuna e cea mai teribilă dovadă de lașitate și slăbiciune a sinelui, atunci când nu e consecința unei stări dovedite patologic. E modalitatea uneori facilă, dar temporară, de a ieși dintr-o situație deloc confortabilă. Elaborarea minciunii ține cont de scara subiectivă a valorilor umane. O minciună aparent inocentă vădește mai puțină apreciere față de persoana căreia îi e adresată. Pe de altă parte, cu cât minciuna îmbracă o formă mai sofisticată, cu atât, în mod paradoxal, subiectul căruia îi e adresată o poate desluși mai lesne, mai ales dacă scara subiectivă a valorilor mincinosului e în concordanță cu cea reală. Confuzia pe care o produce ambiguitatea minciunii duce la abaterea de la calea naturală a moralității și judecății chibzuite căci, așa cum spunea Seneca, „nimic nu e mai odios înțelepciunii decât o subtilitate excesivă”. Poate că trebuia, de fapt, să scriu așa cum ar fi făcut-o William Hogarth despre linie... Azi am făcut-o despre minciună și m-ar bate gândul să scriu un eseu despre minciună, mincinoși și frumusețea liniei sinusoidale.
În lumea artei tăcute nu poți fi sofist.
Oricum ar fi, Învățătura, fără a mă erija într-un fervent adept, ne sfătuiește altfel. Îmi stăruie în minte vorbele Apostolului Pavel: „li s-a spurcat și mintea, și cugetul. Ei spun tare că știu pe Dumnezeu, dar cu faptele lor îl tăgăduiesc”.
În lumea artei tăcute nu poți fi sofist.
Oricum ar fi, Învățătura, fără a mă erija într-un fervent adept, ne sfătuiește altfel. Îmi stăruie în minte vorbele Apostolului Pavel: „li s-a spurcat și mintea, și cugetul. Ei spun tare că știu pe Dumnezeu, dar cu faptele lor îl tăgăduiesc”.
Lying is the most terrible proof of cowardice and weakness of self, when it is not consequence of proven pathological conditions. It is sometimes an easy, but temporary, way to get out of an uncomfortable situation. fabrication of lies accounts for subjective scale of Human values. A seemingly innocent lie proves less appreciation for the person to whom it is addressed. On the other hand, the more sophisticated the framing of a lie, paradoxically, the easier the target is able to reveal it, especially if the subjective scale of Human values, according to the liar, is accurate. The confusion that ambiguity of lies produces leads to deviation from the path of natural morality and reasonable thinking because, as Seneca said: "Nothing is more odious to wisdom than too much cunning". Maybe I should actually write, as William Hogarth did, on “The line...” Today I did it on lying and more should I be tempted to write an essay about lies, liars and the beauty of sinusoidal line.
In the silent art one can not be sophist.
Either way, the Teaching, without me posing as a fervent follower, advises us otherwise. I keep thinking about the words of the Apostle Paul, "Their mind and conscience are defiled. They profess to know God, but by their deeds they deny Him."
Either way, the Teaching, without me posing as a fervent follower, advises us otherwise. I keep thinking about the words of the Apostle Paul, "Their mind and conscience are defiled. They profess to know God, but by their deeds they deny Him."
"Despre papagali și critica rațiunii pure".
Papagalii... așa cum sunt descriși pe Wikipedia, varianta în limba română... „sunt păsări din ordinul Psittaciformes familia Psittacidae. Au un cioc a cărui formă este curbată, mandibula superioară are o mică mobilitate unde se fixează pe craniu. În plus papagalii au o mare capacitate craneală. Ordinul Psittaciformes este format din mai multe familii: familia cacatuas ( Cacatuidae)”..(ei au spus-o !) „familia loris (Loridae ), familia papagalilor (Psitacidae). Papagalii sunt răspândiți prin toată emisfera sudică a planetei, ocupând multe locuri și distincte medii de viață, de la umedele selve tropicale până la deșerturile din interiorul australiei. Aria include India, sud-estul Asiei, Africa occidentală și o specie dispărută în Statele Unite (papagalul de Carolina) Conuropsis carolinensis. Totuși, populațiile cele mai mari ale speciei sunt originare din Australasia, America de Sud și America Centrală.”
Aici as adauga specia autohtona care, asa cum si speciile originare din zonele mai sus amintite, poate imita „conversația umană și alte sunete”. Problema care se pune, însă, este aceea că „ papagalii doar repetă cuvinte fără să-i ințeleagă sensul”.
Aici as adauga specia autohtona care, asa cum si speciile originare din zonele mai sus amintite, poate imita „conversația umană și alte sunete”. Problema care se pune, însă, este aceea că „ papagalii doar repetă cuvinte fără să-i ințeleagă sensul”.
Dacă ar fi să trec la lucruri ceva mai serioase și la care, vrând-nevrând, ajungem adeseori, atunci când vine vorba de critica rațiunii pure (!), găsim în jur tot felul de personaje singulare sau colective, cărora le-am putea atribui apelativul de Papagal. Unora din exemplarele speciei autohtone cu veleități umane, li se acordă titlul, de necontestat, de artist. În perioda comunismului a fost instituită distincția „Artist al Poporului”, conferită pe drept unor personalități, care o acceptau uneori cu greu, forțate de împrejurări.
Astăzi am putea inventa, prin analogie, o distincție adecvată inculturii, kitsch-ului adus la rang de artă.
Trăim ca să suportăm, tăcem ca să-i auzim pe alții, cântăm pentru surzi simfonia artei și tot așa... ne lăsăm copleșiți de infuzia de subcultura inoculată de mass-media, cărora suntem, ori nu, obligați să le dăm ascultare.
